Primarul de pe bancă
Departe de lumea dezlănţuită a Bucureştiului , m-am retras în weekend pe meleagurile natale . Am mers cele 3 ore cu trenul , ca cel mai de obicei . La început cu o teamă indecisă declanşată involuntar de accidentul feroviar din luna mai . Atunci când am primit un telefon de la tatăl meu îngrozit – o tânără din Focşani a decedat în urma accidentului . Nici nu ştiu dacă tata m+a crezut după ce am închis telefonul că nu eram eu cea în cauză . Acea teamă accentuată si de faptul ca eu aveam rezervat un loc la geam . Mi-am vârât ochii in carte si am dat uitarii orice altceva.
Ajunsă acasă , peste tot auzeam acelaşi lucru . Tema zilei nu era alta decât aceea dedicată alegerilor locale . Verdictul n-a fost pus la primărie , însă băştinaşii nu au pregetat să-l numească pe Marian Oprişan în fruntea CJV.
Oprisan , îmi vine să-i spun acest Bill Clinton local – aşa ca să ne murdărim de un clişeu popular, cum ne-am întinat deja doar prin simpla lui numire aici. DE ce-l votează lumea pe Oprişan? Pentru că a mers pe podium si dă bine?Pentru că e un bărbat frumos si prezentabil?Pentru că e înalt? Băiatul mamii , model la o fostă fabrica de textile -afacerea familiei . Am încetat de mult să-mi mai pun astfel de intrebări, dar poate niciodata suficient . Pur şi simplu nu le mai găsesc rostul . Dacă undeva acolo sus e scris că trebuie să iasă Oprişan , aşa să fie . Poate încep şi eu sa fiu fatalistă .
Nici bine n-am ajuns acasă , că am şi deschis televizorul . Lucru pe care nu-l mai făcusem de ceva vreme. Acelaşi subiect : alegerile locale , fraudele , tur al doilea , aici Oprescu , dincoace Blaga . L-am lăsat să turuie . Am despachetat alene bagajul , cu un ochi la el si cu celălalt la Irina Petratu . Prefer antena3 , în locul realităţii. Aşa ca între cele doua rele , l-am ales pe cel care a luat premiul APTR pentru “cel mai bun jurnal de stiri”
Mă restitui vechii mele camere sş-mi deschid singura carte pe care mi-am luat-o cu mine , şi pe care n-am reuşit să o termin in tren. O las pe Laura nu-ştiu-cum să vorbească . Seara se adună vecinii si se reiau subiectele de le tele. De ce ar fi nevoie ca APTR să acorde un premiu pentru ştiri cand afli tot si chiar mai mult decat ar trebui din faţa blocului?
Mă plictisesc la un moment dat şi de carte. Mă apuc sa deretic prin casa.Printre materialele de propagandă modernă , găsesc in geanta mamei pixul PDL . Şi eu am unul , dar nu i-am acordat atenţie . Pe acesta stătea scris : Alin Trăşculescu . Mai auzisem de el. Desigur , ii auzisem pronunţat numele în urmă cu câteva minute de mama , dar nu reuşeam deloc să-l reţin . Incerc să aflu mai multe. Ţin minte că are 32 de ani şi mizează pe întrevederile tete-a-tete cu “oamenii”.
Întrebarea evidentă a urmat . Răspunsul a fost pe măsură . Da, l-au votat . De ce?! Asta nu m-a mai interesat Pusă în aceeaşi situaţie , probabil că aş fi răspuns la fel.
Aşa că avem găina tânără în persoana d-lui Alin Trăşculescu . Vorbim de lup si lupul e jos . La fel si tata . Din bucătărie mă cheamă mama să-l văd . În acel moment m-am simţit ca o fată care-şi adulmeca peţitorul . Nu reuşesc să disting mare lucru din omul care stătea pe bancă. ” Are doar 32 de ani? Nici nu pare de atât”
M-am hotărât să-l aştept pe tata, poate aşa aflu mai multe. Însă nu mi-e dat să aflu mai multe. Pe tata nu l-a impresionat . De altfel , pe tata nu-l mai impresionează nimic în ultimul timp . Ştiu doar că el nu l-a votat pe Trăşculescu . Mama se arată nedumerită; aşa se hotărâse de acasă. Cel ţintuit de tatăl meu pe buletinul de vot a fost ” un tip deştept” , un anume Postelnicu de la PNL , fost secretar de stat in Min.Admin.
Poate că tatei nu i s-a parut nici prea-prea, nici foarte-foarte- cum merge o vorbă de-ale lui Caragiale.Nu l-a supus interogatoriului ori suitei de nemulţumiri , aşa cum au făcut concetăţenii lui cu care se întâmplă să împartă acelaşi unic acoperiş. Din toată întâmplarea asta ţin minte doar spusele tatei : ” s-ar putea sa iasă Trăşculescu, dar să nu care cumva să-mi vină după 4 ani cu scuza că nu şi-a putut duce la îndeplinire minunatul , revoluţionarul program din cauza CJV-ului PSDist , care n-a contenit să-i pună beţe în roate .”
Căci , D-le Trasculescu, “maman n’a dit pas que tu peux” hic
Leave a Reply